Începuturile publicităţii outdoor au fost în Egiptul antic, unde comercianţii amplasau de-a lungul drumului public bucăţi de piatră pe care erau sculptate mesaje informative despre produsele sau serviciile oferite. În perioada anilor 500 î.e.n., în vechea Romă, mesajele erau pictate pe pereţi în scopul promovării jocurilor publice, afacerilor locale sau pentru a chema alegătorii la vot.
În perioada medievală apare o nouă formă de publicitate, una extrem de simplă, dar şi foarte eficientă : folosirea aşa-numiţilor „strigători”. Strigătorii erau cetăţeni, angajaţi de către comercianţi, care aveau menirea de a lăuda prin strigăte calităţile mărfurilor acestora. Mai târziu, ei au devenit figuri familiare şi pe străzile aşezărilor coloniale americane. Corespondenţii „strigătorilor” în luma modernă sunt crainicii care difuzează reclamele la radio sau TV.
Odată cu inventarea presei tipografice, în 1453, de catre Johann Gutenberg, promovarea produselor şi servicilor a căpătat noi dimensiuni. Aşadar, primul pas important spre adevărata producţie publicitară a fost făcută odată cu apariţia tiparului. Prima formă de publicitate outdoor în Anglia a fost făcută în 1472, când a fost tipărit un ghid de comportament pentru prelaţi în timpul perioadei Paştelui ce era afişat pe uşile bisericilor Tipografii, şi mai târziu comercianţii, încep să utilizeze mici „fluturaşi” pentru a-şi promova produsele. Aceste mici bucăţi de hârtie conţineau adesea simboluri specifice breslei şi de multe ori erau lipite pe zidurile oraşului. Modalitatea aceasta de promovare a rămas şi în era modernă.
